Cu petale de trandafir presar drumul ancorat în realitate de sirena primăverii
Şi ghiocei în ghioci de rouă falnici cu strigăt şi’alăută nou născută…
Mă strigă, mă cheamă la ea primăvara dar ezit…ea nu’i acolo, nici acolo,
Ea e la tine…dămi’o, dămi’o te rog, ca să trăiesc…
.

Se’aşează pe podeaua de pământ rece, înzăpezit de vreme şi soroace şi tace
Dar tăcerea’i strigă…a venit, a venit şi ea la fel cum va trece
La fel de iute ca o pânză de revistă aurită din ziarul de mâine, din cartea de ieri…
Mă frământă gândul veşniciei şi dacă eu şi dacă noi, făcut’am cărămizi pentru cetate
sau flori de primăveri multicolore sădit’am pe pământul sfânt din cer…
.
Dar iute’i primăvara şi nu’i acolo, nu’i aici…dă’mi’o, dă’mi’o din zâmbetu’ţi,
Nu mă lăsa să m’ofilesc la fel ca ghiocei nedăruiţi…





